Toiul noptii.Ma trezesc bulversat dupa un somn plin de ganduri si cosmaruri.Stiam,ca azi va fi ultima zi a Morticiei,dar ea nu avea de unde sa stie.Vreau sa o sun,dar nu o fac,la receptor imi va raspunde o roce ragusita si va intreba ce vreau la ora asta tarzie.Era 2.Dar daca maine va fi prea tarziu?Oare ma va crede,ma va putea ierta?
Acasa la Morticia.Nu pot sa dorm,ceasul ticaie si nu se mai opreste.
Casimur.Incerc patul din nou,e prea tare,decid sa imi fac o cafea si imi aprind tigare.Fumez incet,la lumina galbuie.Un zgomot de potaie in calduri spulbera linistea noptii.
Gandesc la Morticia.Imi aduc aminte ca vroia sa`mi zica ceva,era probabil apasata de acel gand.Nici ca voi afla.Turturi din soare sparg anorexica noapte.Din camera mea se vede vantul.La geamul meu,o cioara negra imi zica ca fata mea e in stare mai grava decat credeam.
Tresar ca aprins.Sun la Amira si imi spune ca asa este.Dau sa ma imbrac,parca sunt tintuit la pat,incerc sa ma ridic si iau calea vantului.Ajung la ea acasa,casa salta in bocete.Morticia statea lesinata in grajd pe capita de fan.Langa ea era o scrisoare,ma uit atent,imi era destinata.
" Te iubesc,nu ai stiut,nu esti vinovat!" Acum am inteles.Incerc sa o iau in brate si o strang la piept.
Salt din pat.DOAMNE,am visat.Morticia dormea langa mine.Eram in coma de 5 zile,nici macar eu nu mai stiu de ce.Ma veghease toate zilele astea.Cu suflul greu o rog sa se aplece peste mine.Ii promit ca va fi bine,doar ne iubim,am sarutat`o pe frunte.Era fericita,vroiam sa scap din spital si sa fug cu ea in alta dimensiune.Pentru ca e fata mea,doar a mea.
Aici se incheie viziunea mea.
Cap I prima parte.
